Niste nori foarte furiosi amenintau un oras foarte drag mie. Din fericire, a fost doar o foarte frumoasa furtuna de vara.
miercuri, 14 iulie 2010
luni, 21 iunie 2010
Viata din lut
sâmbătă, 19 iunie 2010
Scaieti indragostiti
joi, 17 iunie 2010
marți, 15 iunie 2010
marți, 8 iunie 2010
Epitaf
luni, 7 iunie 2010
Paun
Exact ca in viata, paunul isi desfacea coada, isi zornaia penele si se infoia cu totul in scopul impresionarii unei paunite (cam uratica), iar ea i-a intors spatele si a plecat mai departe sa ciuguleasca ceva de pe jos.
Daca in viata nu gasesti pe cineva sa te aprecieze asa cum esti, poti sa fii cel mai frumos sau cel mai destept, tot degeaba.
duminică, 6 iunie 2010
joi, 3 iunie 2010
Incercare de macro
joi, 27 mai 2010
Art nouveau (conform unui clasic in viata)
marți, 25 mai 2010
duminică, 23 mai 2010
Nature
sâmbătă, 22 mai 2010
Spirala Sperantei
joi, 20 mai 2010
Violet
miercuri, 19 mai 2010
Culoare
Un simplu gard de lemn capata viata daca are un pic de culoare. Iar daca adaug si faptul ca era un gard care imprejmuia un loc de joaca pentru copii, va puteti da seama cat de "viu" putea sa fie acel gard.
marți, 18 mai 2010
Odihna
luni, 17 mai 2010
Ceas Evreiesc
duminică, 16 mai 2010
Un domn Ratoi
sâmbătă, 15 mai 2010
Nazgul
Ei au venit sa ne ia ultimul inel, Inelul Puterii. Probabil ca acest inel se afla la vreun bogatan sau la Obama sau poate chiar la "prietenul" nostru Putin. Oricum se pare ca l-a folosit destul de mult daca aceste Fantome ale Inelului au venit pe Pamant sa-l caute. Cat de curand o sa-l gaseasca si probabil ca va veni "the end of the world as we know it".
Etichete:
inel,
inelul puterii,
nazgul,
stapanul inelelor
vineri, 14 mai 2010
Gargouille
Fiecare cladire are o viata a ei, o poveste care a inceput cu prima piatra pusa la temelia ei si nu se termina niciodata. Fiecare piatra si fiecare geam este un personaj, care reactioneaza intr-un anume fel si fiecare are o infatisare unica. Nu exista 2 pietre sau 2 ornamente la fel. Oare la cate intamplari au fost martori acesti gargui? Cate povesti au auzit si la cate comploturi au fost partasi fara sa vrea? Pe ploaie, vant sau soare torid, eu au ramas acolo, langa cladirea lor mult iubita. Si totusi ei sunt vii de cate sute de ani si probabil vor ramane si dupa ce noi nu vom mai fi. Vesnic observatori si gardieni. Si, daca esti atent, ii poti auzi susotind intre ei, noaptea tarziu cand nu mai sunt turisti galagiosi sa-i deranjeze. Si sa mai indrazneasca cineva sa spuna ca sunt doar niste statui!
sâmbătă, 3 aprilie 2010
miercuri, 31 martie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)